În a doua jumătate a secolului XX puterea comunistă de la București, considerând că regimul se consolidase îndeajuns pentru a se putea lipsi de sprijinul Armatei Roșii, a obținut, prin tratative, retragerea acestor trupe din spațiul autohton. Dar, foarte curând, aceeași conducere a constatat că economia, influențată nefast de colectivizarea agriculturii și de industrializarea forțată, evolua dezastruos și, pentru a redresa situația, a decis să se deschidă spre Occident, în speranța că va primi ajutor. Pentru a fi credibilă însă avea nevoie de ceva mai mult decât de declarații și, de aceea, ca garanție a bunelor sale intenții, în vara anului 1964 a eliberat toți deținuții politic din închisori, care oricum îi aduseseră un prejudiciu enorm, atât din punct de vedere financiar, cât și social. Dar, între timp, pentru oamenii evacuați din universul concentraționar condițiile de trai din libertate se schimbaseră până la a deveni de nerecunoscut, așa încât, când au ieșit de după gratii, au pășit, fără voia lor, în alt infern: în acela al reintegrării.
Orașele, satele, instituțiile, evenimentele istorice prezentate în această carte sunt înfățișate fidel, o mare parte dintre personaje au corespondență în realitate, iar eroii fictivi conțin, de asemenea, în construcția lor, o doză consistentă de adevăr.