„Dupa treisprezece ani de la prima aparitie, ma-ntreb unde-a ajuns oare Drumul furnicilor? Strada pe care ploua-ntotdeauna si-o fi luat un new look? Josefina, musca dintre ferestre, cum se adapteaza la termopane? La baie apa continua sa curga zi si noapte ca un fluviu particular? Colacul de sarma ploioasa s-o fi dezrasucit de tot, lasand moartea pe dinafara? Vreun paparazzi o fi obtinut vreo poza a pasarii din pod pe care nimeni n-a zarit-o? Nu ma-ntrebati pe mine, eu n-am facut altceva decat sa bat la masina litere unele dupa altele. Tot ce stiu este ca si dupa treisprezece ani norii si betele de chibrit raman cele mai frumoase lucruri de pe lume. “ Constantin Abaluta
