Critica literara
In rebarbativele lui critice, Ibraileanu a spus cele mai fundamentale lucruri despre un scriitor si ram�i surprins sa gasesti un lucru, evident abia azi, banuit cu mult �nainte. El a observat elementul monologic din opera lui Creanga, faptul ca povestitorul nu scrie, ci "spune� fiind realist �n basm si ignor�nd cu totul inventia fantastica. �n chipul acesta, trec�nd peste asemanari superficiale, a respins apropierea �ntre Creanga si Sadoveanu, acesta din urma poet. Analiz�nd dificultuos Pe l�nga plopii fara sot, cam �n modul analizei psihologice a lui Gherea, Ibraileanu stabileste uimitor structura romantelor lui Eminescu. �n prima parte a romantei gaseste, definite sarac, situatii eterne si deci banale, �n a doua � �ntoarcerea neasteptata �nspre planul metafizic, suspinatorul de toate zilele devenind un Hyperion enigmatic �n conflictul cu ordinea terestra. Ibraileanu da prea multa importanta unor autori mai putin importanti, �nsa din delicatete, spre a evita deciziile grele si a se face �nteles, precum analizeaza prea �ncet, �n stil de proces-verbal de dezbateri, un autor �nsemnat, cum e cazul cu studiul asupra lui I. Al. Bratescu-Voinesti. �nsa trebuie sa se tina seama de faptul ca Ibraileanu vorbeste si el cu textul �nainte, revenind, razg�ndindu-se, ratacindu-se intentionat, fac�ndu-si singur examenul de constiinta. El e cel mai putin orator dintre critici, oferind cititorilor nu compuneri si sentinte, ci prezenta intelectului sau �n mijlocul �naintarilor si �ndoielilor.
George Calinescu
Cartea de literatura avea �n ochii lui (Ibraileanu) existenta unei fiinte vii, fata de care ai sentimentele pe care le ai fata de o fiinta vie. Amintirile din lectura �i erau tot asa de puternice ca si amintirile din viata. Vorbea despre personajele fictive ca despre niste oameni pe care i-ar fi cunoscut �n viata de toate zilele; ele se desprindeau din filele cartilor, stateau de vorba cu d�nsul, i se destainuiau si nu rareori �i spuneau ceea ce scriitorul care le crease nu spusese cu vorbele lui, ci lasase numai sa se �nteleaga. Patrunderea critica a lui Ibraileanu era facuta mai ales din aceasta �nsusire a lui, de a se face confidentul personajelor scriitorului si, totodata, confidentul scriitorilor pe care �i citea si cu care se �mprietenea prin lectura, fara sa aiba nevoie sa le cunoasca numaidec�t biografia. Trebuie pentru aceasta multa imaginatie, as spune ca trebuie tot at�t de multa c�t �i trebuie scriitorului. Recitirea dadea lui Ibraileanu toate emotiile unei re�nt�lniri, pe care, asa cum singur spunea, si-o pregatea cu grija, oprindu-se, de exemplu, din lectura c�nd stia ca se apropie un pasaj emotionant, �nt�rziindu-si bucuria revederii cu presimtirea acestei bucurii, prilej si aici de subtile emotii preliminare, �n timpul carora traia �n �nchipuire pasajul pe care avea sa-l reciteasca, la fel ca un meloman care, pregatindu-se sa asculte o bucata cunoscuta si pretuita, si-o c�nta mai �nt�i �n minte. Aceasta pasiune a lecturii, acest stil al lecturii, acest mod de a citi, care era la el un mod de viata, l-a facut sa adune �n volumele sale de critica literara, cu c�teva marunte exceptii, studii si articole despre scriitorii si operele care �i satisfaceau �n chipul cel mai placut pasiunea lecturii, �i dadeau cel mai bun prilej sa-si exercite stilul sau de cititor, modul sau de a trai un fapt de lectura cu vigoarea cu care cineva traieste un fapt de viata.
Alexandru Philippide
"1115424504"
George Calinescu
Cartea de literatura avea �n ochii lui (Ibraileanu) existenta unei fiinte vii, fata de care ai sentimentele pe care le ai fata de o fiinta vie. Amintirile din lectura �i erau tot asa de puternice ca si amintirile din viata. Vorbea despre personajele fictive ca despre niste oameni pe care i-ar fi cunoscut �n viata de toate zilele; ele se desprindeau din filele cartilor, stateau de vorba cu d�nsul, i se destainuiau si nu rareori �i spuneau ceea ce scriitorul care le crease nu spusese cu vorbele lui, ci lasase numai sa se �nteleaga. Patrunderea critica a lui Ibraileanu era facuta mai ales din aceasta �nsusire a lui, de a se face confidentul personajelor scriitorului si, totodata, confidentul scriitorilor pe care �i citea si cu care se �mprietenea prin lectura, fara sa aiba nevoie sa le cunoasca numaidec�t biografia. Trebuie pentru aceasta multa imaginatie, as spune ca trebuie tot at�t de multa c�t �i trebuie scriitorului. Recitirea dadea lui Ibraileanu toate emotiile unei re�nt�lniri, pe care, asa cum singur spunea, si-o pregatea cu grija, oprindu-se, de exemplu, din lectura c�nd stia ca se apropie un pasaj emotionant, �nt�rziindu-si bucuria revederii cu presimtirea acestei bucurii, prilej si aici de subtile emotii preliminare, �n timpul carora traia �n �nchipuire pasajul pe care avea sa-l reciteasca, la fel ca un meloman care, pregatindu-se sa asculte o bucata cunoscuta si pretuita, si-o c�nta mai �nt�i �n minte. Aceasta pasiune a lecturii, acest stil al lecturii, acest mod de a citi, care era la el un mod de viata, l-a facut sa adune �n volumele sale de critica literara, cu c�teva marunte exceptii, studii si articole despre scriitorii si operele care �i satisfaceau �n chipul cel mai placut pasiunea lecturii, �i dadeau cel mai bun prilej sa-si exercite stilul sau de cititor, modul sau de a trai un fapt de lectura cu vigoarea cu care cineva traieste un fapt de viata.
Alexandru Philippide
Critica literara
In rebarbativele lui critice, Ibraileanu a spus cele mai fundamentale lucruri despre un scriitor si ram�i surprins sa gasesti un lucru, evident abia azi, banuit cu mult �nainte. El a observat elementul monologic din opera lui Creanga, faptul ca povestitorul nu scrie, ci "spune� fiind realist �n basm si ignor�nd cu totul inventia fantastica. �n chipul acesta, trec�nd peste asemanari superficiale, a respins apropierea �ntre Creanga si Sadoveanu, acesta din urma poet. Analiz�nd dificultuos Pe l�nga plopii fara sot, cam �n modul analizei psihologice a lui Gherea, Ibraileanu stabileste uimitor structura romantelor lui Eminescu. �n prima parte a romantei gaseste, definite sarac, situatii eterne si deci banale, �n a doua � �ntoarcerea neasteptata �nspre planul metafizic, suspinatorul de toate zilele devenind un Hyperion enigmatic �n conflictul cu ordinea terestra. Ibraileanu da prea multa importanta unor autori mai putin importanti, �nsa din delicatete, spre a evita deciziile grele si a se face �nteles, precum analizeaza prea �ncet, �n stil de proces-verbal de dezbateri, un autor �nsemnat, cum e cazul cu studiul asupra lui I. Al. Bratescu-Voinesti. �nsa trebuie sa se tina seama de faptul ca Ibraileanu vorbeste si el cu textul �nainte, revenind, razg�ndindu-se, ratacindu-se intentionat, fac�ndu-si singur examenul de constiinta. El e cel mai putin orator dintre critici, oferind cititorilor nu compuneri si sentinte, ci prezenta intelectului sau �n mijlocul �naintarilor si �ndoielilor.
George Calinescu
Cartea de literatura avea �n ochii lui (Ibraileanu) existenta unei fiinte vii, fata de care ai sentimentele pe care le ai fata de o fiinta vie. Amintirile din lectura �i erau tot asa de puternice ca si amintirile din viata. Vorbea despre personajele fictive ca despre niste oameni pe care i-ar fi cunoscut �n viata de toate zilele; ele se desprindeau din filele cartilor, stateau de vorba cu d�nsul, i se destainuiau si nu rareori �i spuneau ceea ce scriitorul care le crease nu spusese cu vorbele lui, ci lasase numai sa se �nteleaga. Patrunderea critica a lui Ibraileanu era facuta mai ales din aceasta �nsusire a lui, de a se face confidentul personajelor scriitorului si, totodata, confidentul scriitorilor pe care �i citea si cu care se �mprietenea prin lectura, fara sa aiba nevoie sa le cunoasca numaidec�t biografia. Trebuie pentru aceasta multa imaginatie, as spune ca trebuie tot at�t de multa c�t �i trebuie scriitorului. Recitirea dadea lui Ibraileanu toate emotiile unei re�nt�lniri, pe care, asa cum singur spunea, si-o pregatea cu grija, oprindu-se, de exemplu, din lectura c�nd stia ca se apropie un pasaj emotionant, �nt�rziindu-si bucuria revederii cu presimtirea acestei bucurii, prilej si aici de subtile emotii preliminare, �n timpul carora traia �n �nchipuire pasajul pe care avea sa-l reciteasca, la fel ca un meloman care, pregatindu-se sa asculte o bucata cunoscuta si pretuita, si-o c�nta mai �nt�i �n minte. Aceasta pasiune a lecturii, acest stil al lecturii, acest mod de a citi, care era la el un mod de viata, l-a facut sa adune �n volumele sale de critica literara, cu c�teva marunte exceptii, studii si articole despre scriitorii si operele care �i satisfaceau �n chipul cel mai placut pasiunea lecturii, �i dadeau cel mai bun prilej sa-si exercite stilul sau de cititor, modul sau de a trai un fapt de lectura cu vigoarea cu care cineva traieste un fapt de viata.
Alexandru Philippide
George Calinescu
Cartea de literatura avea �n ochii lui (Ibraileanu) existenta unei fiinte vii, fata de care ai sentimentele pe care le ai fata de o fiinta vie. Amintirile din lectura �i erau tot asa de puternice ca si amintirile din viata. Vorbea despre personajele fictive ca despre niste oameni pe care i-ar fi cunoscut �n viata de toate zilele; ele se desprindeau din filele cartilor, stateau de vorba cu d�nsul, i se destainuiau si nu rareori �i spuneau ceea ce scriitorul care le crease nu spusese cu vorbele lui, ci lasase numai sa se �nteleaga. Patrunderea critica a lui Ibraileanu era facuta mai ales din aceasta �nsusire a lui, de a se face confidentul personajelor scriitorului si, totodata, confidentul scriitorilor pe care �i citea si cu care se �mprietenea prin lectura, fara sa aiba nevoie sa le cunoasca numaidec�t biografia. Trebuie pentru aceasta multa imaginatie, as spune ca trebuie tot at�t de multa c�t �i trebuie scriitorului. Recitirea dadea lui Ibraileanu toate emotiile unei re�nt�lniri, pe care, asa cum singur spunea, si-o pregatea cu grija, oprindu-se, de exemplu, din lectura c�nd stia ca se apropie un pasaj emotionant, �nt�rziindu-si bucuria revederii cu presimtirea acestei bucurii, prilej si aici de subtile emotii preliminare, �n timpul carora traia �n �nchipuire pasajul pe care avea sa-l reciteasca, la fel ca un meloman care, pregatindu-se sa asculte o bucata cunoscuta si pretuita, si-o c�nta mai �nt�i �n minte. Aceasta pasiune a lecturii, acest stil al lecturii, acest mod de a citi, care era la el un mod de viata, l-a facut sa adune �n volumele sale de critica literara, cu c�teva marunte exceptii, studii si articole despre scriitorii si operele care �i satisfaceau �n chipul cel mai placut pasiunea lecturii, �i dadeau cel mai bun prilej sa-si exercite stilul sau de cititor, modul sau de a trai un fapt de lectura cu vigoarea cu care cineva traieste un fapt de viata.
Alexandru Philippide
2.99
In Stock
5
1
Critica literara
Critica literara
eBook
$2.99
Related collections and offers
2.99
In Stock
Product Details
| BN ID: | 2940016413686 |
|---|---|
| Publisher: | ALTpublica |
| Publication date: | 02/07/2012 |
| Sold by: | Barnes & Noble |
| Format: | eBook |
| File size: | 1 MB |
From the B&N Reads Blog