Ultimul savant al culturii antice, Isidor de Sevilla este si unul dintre fondatorii culturii medievale. Etimologiile sale sunt o vasta sinteza a eruditiei antice profane si religioase, pagane si crestine, constituind in acelasi timp prima enciclopedie medievala. Cartile a XI-a (Despre om si monstri) si a XII-a (Despre animale) reprezinta o parte importanta a cartilor despre natura. Cartea a XI-a este un rezumat al cunostintelor pe care le-a avut la dispozitie gandirea medievala despre om, atat in privinta anatomiei si fiziologiei, cat si a psihologiei, un text remarcabil prin meditatia pe care o ofera asupra monstruozitatii ca limita a umanului. Cartea a XII-a este un insemnat izvor pentru literatura didactica si cea de fictiune din Evul Mediu, reliefand statutul extrem de interesant al animalelor in cultura medievala: in cadrul acesteia, ele nu sunt doar obiecte ale demersului stiintific de tip zoologic, ci si repere ale discursului moralizator si elemente ale discursului alegoric si anagogic.
