Această poveste poate fi considerată un roman al vieții fiecăruia dintre noi, cei care am fost tineri, am fost adolescenți și într-o zi, pe nesimțite ne-am trezit maturi și direct responsabili ai faptelor noastre. Am avut cu toții părinți care au avut emoții pentru noi, au avut vise construite în mintea lor, au plâns alături de noi când am fost învinși în lupta cu examenele vieții, ori s-au bucurat alături de noi, sau poate s-au bucurat chiar mai mult decât noi, atunci când am urcat pe treptele nevăzute ale vieții noastre. Toate acele trăiri, sentimente de bucurie sau de întristare au făcut parte din jocul vieții fiecăruia dintre noi. Povestirea surprinde mecanismul acestui joc, îl prezintă în unicitatea lui precum și în repetabilitatea lui. Fiecare tânăr își trăiește tinerețea, dar vine un timp când devine și el părinte și abia atunci descoperă repetabilitatea acestui fenomen numit adolescența. Personajele sunt unice, dar fac parte dintr-o mare de alte și alte personaje asemănătoare lor. Trenul vieții intră în gara fiecăruia dintre noi la timpul potrivit. În această poveste, Rapidul 11 este un simbol al urcării în vagonul care duce personajul în viața viitoare, viața de student, de absolvent, de om matur, cu familie și responsabilități și astfel este surprinsă roata vieții care de multe ori este o oglindă a vieții generațiilor anterioare.
