Volumul conține două cărți ale autorului publicate inițial în anii ’80: O viețuire cu Stan și Bran (1981) și Sonatine (1987). În prima parte, autorul evocă la persoana întîi tinerețea și adolescența care i-au stat sub semnul cinematografiei, al atracției față de cîteva personaje, actori și regizori pe care istoria nu-i va ascunde niciodată în umbră. Partea a doua e o combinație de autobiografie ficționalizată, proză scurtă, poem în proză și reportaj, conținînd texte incluse sub titulatura de „fragedii“ (senzațional interiorizat, comic-tragic, cruzime tandră și patetism ironic).
„În algebra lui sentimentală, Radu Cosașu postulează: totul e serios, deci totul e joc; totul e joc, deci totul e înscris în legi severe. De aici perfecta democrație, de tip special, a paginii lui Cosașu; o totală democrație a subiectelor, a sentimentelor, a confesiunilor, ce anulează toate deosebirile teoretice dintre genuri, dintre gazetărie și roman, ca și, să zicem, dintre muzică și arhitectură (nimic mai material decît inefabilul, nu?). Melodramaticul e dezvăluit cu o infantilă, dar erudit elaborată lipsă de pudoare, un cal egal un destin, un film egal o realitate, o «ecoseză» sau o «sonatină» egal o simfonie ș.a.m.d. Un cuvînt egal un om, după cum un om egal sintaxă.“ (Dan C. Mihăilescu)
